Doamna Cristiana, femeia cu perucă și sufletul spart în mii de bucăți de la Mireasa 12: „Mi-am pierdut fiul în luna mai. Am cancer de 22 de ani. Dar încă mai am dragoste de oferit.”

Sunt oameni care apar pe ecran și nu ai cum să-i ignori. Nu pentru că țipă, nu pentru că provoacă scandal, nu pentru că vor să atragă atenția cu orice preț. Ci pentru că dincolo de privire, dincolo de voce și de gesturi, poartă o poveste care te lasă fără cuvinte.

Așa este doamna Cristiana, una dintre cele mai impresionante apariții din sezonul 12 "Mireasa". O femeie elegantă, cochetă, solară, care a intrat în casa iubirii cu un zâmbet discret și o valiză plină de ținute. A glumit: "Parcă mă mărit eu, așa multe haine am!" Dar nimeni nu bănuia ce ascundea, de fapt, acel zâmbet.

Are 59 de ani, o viață trăită între luminile scenei și întunericul durerii. A mărturisit că de 22 de ani se luptă cu o formă incurabilă de cancer, motiv pentru care poartă perucă ziua și batic seara. Nu pentru că îi e rușine. Nu pentru că vrea să ascundă. Ci pentru că, în ciuda bolii, a vrut mereu să bucure oamenii. A vrut să inspire. Să arate că poți fi demn, frumos, luminos – chiar și atunci când corpul te trădează.

"Ceea ce vedeți este o perucă", a spus cu o sinceritate care a lăsat casa fără glas. 

"M-am numit doctor de inimi, de suflete. Am lăsat câte o bucățică din sufletul meu la fiecare spectacol. Am cântat, am bucurat, am dăruit. Și încă mai am o bucată mare de suflet de oferit."

Dar cea mai mare durere a ei nu e boala. Ci pierderea. În luna mai a acestui an, viața i-a fost sfâșiată într-un fel în care niciun părinte nu ar trebui să cunoască: și-a pierdut fiul, un băiat de 35 de ani, într-un accident de mașină.

Era un copil bun, deștept, cu două masterate. Tocmai își cumpărase mașină nouă. Într-o noapte, a plecat cu prietenii la plimbare, la curse, la adrenalină. Și n-a mai venit. "Am fost o legumă. Nu mai eram om." – a povestit, iar în acele cuvinte simple s-a simțit dezastrul. A stat sedată. Nu a putut funcționa. Nu a putut vorbi. A fost o mamă prăbușită în tăcere.

O cunoștință apropiată a scris public despre ea: 

"O cunosc. Îi știu povestea de viață. O admir pentru că e o luptătoare! Trăiește din muncă cinstită. Este artistă. Tare mă tem că va fi judecată pentru apariția ei la emisiune... Dar oamenii trebuie să știe că boala ei are nevoie de tratamente care costă enorm. Se fac doar la privat. Înainte de a o judeca, haideți să gândim. Respect, doamna Cristiana."

Dar suferința nu s-a oprit aici. Partenerul ei de viață, cu care are o relație de 26 de ani, a trecut printr-un episod medical grav. Într-o zi, Cristiana s-a întors de la filmări și l-a găsit prăbușit, pe podea. Avusese o ceartă cu un partener de afaceri, n-a spus nimic, a ținut totul în el, s-a consumat. De la nervi și tensiune, i s-a făcut rău. Căzuse cu fața în muchia unui dulap – ochiul lovit, corneea afectată, cristalinul dislocat. A fost operat, dar nici acum nu e bine. Nu are pupilă, ochiul e roșu, durerile sunt constante. Nu poate vedea.

Și totuși... ea zâmbește. Se îmbracă frumos. Se așază demn în fața camerelor și spune: 

"Știu că lumea nu e atât de bună cum pare. Știu că vor comenta. Dar vreau să bucur oamenii care mă privesc. Vreau să fiu un exemplu."

Iar reacțiile nu au întârziat. Raluca Preda, prezentatoarea aftershow-ului "Capriciile iubirii", i-a spus în direct:

"Sunteți frumoasă cu sau fără batic. Sunteți solară, sunteți o plăcere. Vă apreciem tăria și curajul. V-am îmbrățișat la pauză, atât eu cât și invitatele. Sunteți un exemplu pentru noi."

În casa "Mireasa", doamnele Elena și Adriana au fost profund marcate. Lor le-a spus tot. Despre fiul pierdut. Despre cancer. Despre bărbatul care abia mai vede. Și totuși, nimeni nu ar fi bănuit. "Nu exteriorizează. Nu ai zice ce e în sufletul ei..."

Doamna Cristiana a exprimat, poate fără să vrea, esența acestei povești:

"Când rămân eu cu mine, atunci îmi dau sufletul – cât de negru e sufletul pentru mine. Dar pentru cei de afară... e mov, e roz. Când vorbesc cu oamenii, simt nevoia să dăruiesc fericire, chiar dacă eu nu sunt."

Așa e doamna Cristiana. Un suflet care sângerează pe dinăuntru, dar care oferă culoare și lumină în afară. A intrat în emisiune nu ca să impresioneze, nu ca să atragă milă, ci ca să arate că există femei care nu renunță. Nici în fața bolii. Nici în fața morții. Nici în fața prejudecății.

Are o fiică de 33 de ani. Are o iubire care a rezistat 26 de ani. Are o carieră în spate în care a ridicat oameni și i-a făcut să zâmbească. Are o pierdere pe care nimeni n-ar putea să o înțeleagă deplin. Și are... încă o flacără în privire. Una care spune clar:

"Am venit cu inima în mâini. Dar nu să o cer, ci să o dau."

Ce trist. Ce-a postat doamna Cristiana în seara morții fiului ei:

"Când o să-mi fie dor de tine, într-o noapte...
Am să-ți bat în geam cu degete de ploaie.
Să nu tresari când va tuna afară –
E dorul meu ce te cheamă."

Declarația completă: